Faceti cunostinta cu Gica, un baiat obisnuit ce traieste intr`un cartier marginas al celui mai mare oras de la malul marii.
De mic copil Gica nu a excelat prin nimic. Ba din contra, era un copil slab, pricajit si al naibii de bolnavicios. Nici cu cartea nu s`a impacat prea bine, sau ea cu el, nu stiu, cert este ca n`o ducea bine cu scoala, primele 8 clase trecandu`le la gramada cu restul celor ca el.
Dupa examenul de capacitate, promovat spre surprinderea multora, Gica nici nu visa sa intre la liceu. A ajuns insa la o scoala de arte si meserii; pe vremea aia noi ii ziceam profesionala. Cumva Gica s`a descurcat si a terminat cei trei ani de ucenicie in ale sudurii. De ce si`a ales el asta nu stiu, dar avea sa`i prinda bine.
Gica provenea dintr`o familie de oameni limitati in “carierele” pe care le urmau, dar muncitori. Cineva trebuie sa`ti vanda paine sau sa`ti repare masina. Daca te gandesti de aceste persoane ai nevoie mai des decat de un filozof sau un maestru al viorii.
Asa ca Gica a fost trimis la munca dupa ce a terminat scoala profesionala, parintii ne mai vrand sa`l tina`n spinare. Copil ascultator, Gica, s`a dus si s`a angajat in port. Nu facea cine stie ce, taia “tabla” vapoarelor scoase din folosinta, iar noi o exportam apoi ca fier vechi.